Cele 6 teorii ale atractiei interpersonale

Din aceeasi categorie

Una dintre principalele preocupari care a invadat in mod traditional fiinta umana ca animal social, este cautarea unei persoane care sa ocupe rolul de partener sau partener sexual.

Cu toate acestea, ce mecanisme stau la baza faptului de a acorda mai multa atentie unor oameni decat altora? De ce suntem atrasi de unii oameni si nu de altii?

Unii teoreticieni ai psihologiei sociale au definit o serie de teorii ale atractiei care incearca sa explice ce mecanisme sau pasi urmeaza o persoana, in mod inconstient, atunci cand simte orice tip de atractie pentru altul.

Ce este atractia?

Atractia fizica sau sexuala pe care oamenii o experimenteaza este definita ca abilitatea de a genera si a atrage interesul altor persoane la nivel fizic, sexual sau emotional. La fel, dupa unii autori, atractia s-ar referi exclusiv la interesul sexual sau erotic.

S-a confirmat insa ca oamenii pot simti si o atractie romantica fata de cineva si nu este necesar ca atractia sexuala si atractia emotionala sa apara simultan, adica existenta uneia nu implica neaparat existenta celuilalt.

Cercetarile efectuate in domeniul psihologiei au relevat ca exista o serie de variabile care influenteaza daca o persoana se poate simti atrasa de alta sau nu. Variabilele care influenteaza atractia sunt:

1. Atractivitate fizica

Indiferent de conceptiile pe care fiecare individ le are despre cine este atractiv si cine nu, acest punct are o pondere foarte importanta atunci cand vine vorba de a simti atractia fata de o persoana.

2. Excitare

Conform unei serii de investigatii, contextele sau situatiile care genereaza o excitare emotionala ridicata creeaza un mediu perfect pentru a genera stimuli pasionali.

In acest fel, oamenii care sunt implicati, impreuna, in situatii sau stari de tensiune, au mai multe sanse sa se simta atrasi unul de celalalt.

3. Proximitatea

Aceasta este una dintre cele mai simple si, in acelasi timp, cele mai importante variabile. Factorul de proximitate spatiala este cel care determina cati oameni putem intalni si, prin urmare, cu cati putem fi intim.

Cu toate acestea, in era Internetului, asa-numitul element „proximitate virtuala” castiga din ce in ce mai multa greutate, permitand oamenilor sa se intalneasca fara a fi nevoie sa fie aproape geografic.

4. Reciprocitate

Manifestarile sau manifestarile de intimitate duc aproape intotdeauna la mai multe expresii ale intimitatii. Aceasta inseamna ca de obicei oamenii sunt atrasi de alte persoane pe care le plac sau cel putin cred ca le plac.

In plus, reciprocitatea este de obicei importanta in masura in care ne permite sa-l cunoastem pe celalalt. Adica oamenii tind sa fie atrasi de cei care se arata asa cum sunt. La fel, atunci cand o persoana se deschide fata de altul, de obicei se genereaza sentimente de atractie atata timp cat se produce reciproc.

5. Similaritate

Acest factor poate aparea in moduri diferite, cum ar fi asemanari de varsta, educatie, statut economic, hobby -uri , stima de sine etc. Cu cat exista mai multe asemanari intre doi oameni, cu atat este mai probabil ca ei sa fie atrasi unul de celalalt.

6. Obstacole

Conform acestui factor, ca si in cazul lui Romeo si Julieta, dragostea creste odata cu obstacolele. In multe ocazii, interferentele care pot aparea ajung sa intensifice si mai mult sentimentele fata de cealalta persoana, sau sa faca pe doi oameni sa se simta si mai uniti avand un „dusman comun” cu care sa lupte.

Acest factor poate aparea intr-o asemenea masura incat cuplurile sa creeze presupusi inamici externi impotriva carora sa lupte impreuna , insa este necesar ca acesti „dusmani” sa fie destul de slabi. In plus, aceasta cautare constanta de interferenta pentru a spori sentimentele de dragoste poate ajunge sa se intoarca impotriva cuplului.

Teorii ale atractiei

Desi nu trebuie sa apara simultan, toti acesti factori si variabile anterioare trebuie sa fie prezenti intr-o masura mai mare sau mai mica, astfel incat sa poata fi declansata atractia sau chiar indragostirea.

Ca urmare a acestora, au fost dezvoltate o serie de teorii ale atractiei interpersonale care explica modul in care apar diferitele sentimente de atractie la oameni.

1. Teoria „greu de obtinut”.

Aceasta teorie este legata de factorul obstacolelor din relatie. Ideea lui principala este ca oamenii sunt atrasi de ceea ce nu pot obtine sau ca, cel putin, exista un numar mare de dificultati pentru asta.

Aceasta observatie poate fi atribuita si relatiilor interpersonale, in care atat barbatii, cat si femeile sunt atrasi de cei pe care ii percep ca fiind „greu de obtinut”. Cu toate acestea, aceasta teorie specifica faptul ca atractia nu este fata de oamenii care sunt perceputi a fi greu de obtinut pentru altii, ci relativ accesibile pentru sine.

In psihologie, acest fapt este explicat de teoria reactantei , conform careia multi oameni doresc ceea ce este imposibil de realizat pentru ei sau greu de realizat. Acesti indivizi simt ca libertatea lor de a alege este subminata sau se opun restrangerii libertatii lor.

Pe de alta parte, aceasta presupunere explica, de asemenea, ca o persoana care nu a simtit niciodata vreun interes pentru o terta parte pe care a perceput-o intotdeauna ca fiind accesibila sau disponibila, incepe sa o doreasca in momentul in care inceteaza sa mai fie.

2. Teoria similitudinii

Dupa cum este descris mai sus, factorul de similitudine este un element foarte important atunci cand vine vorba de a te simti atras de cineva.

Conform acestei ipoteze, oamenii tind sa aleaga parteneri cu care se simt confortabil si, posibil, cea mai reconfortanta caracteristica a unui potential partener romantic este ca se aseamana cat mai mult cu ei insisi, cel putin din punct de vedere fundamental.

3. Teoria complementaritatii

Legat de teoria anterioara, unii cercetatori propun ca oamenii nu isi aleg partenerii prin similitudine, ci prin complementaritate.

Aceasta inseamna ca potentialii parteneri sunt alesi pentru ca sunt complementari persoanei. Adica au o serie de aptitudini sau ies in evidenta in aspecte in care persoana insusi nu are . De exemplu, daca o persoana se descrie ca fiind vorbaret, este foarte probabil sa ajunga sa se concentreze pe cineva care stie sa asculte.

4. Teoria filtrarii secventiale

Aceasta teorie le combina pe cele doua precedente. Conform acestui model teoretic, la inceput omul cauta ca celalalt sa fie asemanator cu ea in anumite aspecte de baza precum varsta, educatia, clasa sociala etc.

In cazul in care relatia prospera, iar celalalt incepe sa fie privit ca un potential partener romantic, asemanarea valorilor personale incepe sa devina relevanta si, in cele din urma, intr-o a treia etapa, intra in joc aspectele complementare.

5. Teoria stimul-valoare-rol

In raport cu abordarile pe care le propune aceasta teorie, pentru ca doua persoane sa simta o atractie reciproca, este necesar, in primul rand, ca acestea sa corespunda la un nivel de baza, acest nivel fiind format de varsta, aspect fizic, pozitie economica. , primele impresii etc.

Dupa unire, persoana incepe sa acorde o importanta mai mare valorilor celuilalt , avand relatia mai multe sanse de succes daca la un nivel mai profund oamenii isi impartasesc valorile personale.

In ultima etapa a procesului de atractie si indragostire, potentialii parteneri sunt abandonati atata timp cat problemele de rol nu sunt compatibile . Doi oameni pot avea valori foarte apropiate, dar de-a lungul timpului descopera ca asteptarile lor de rol ca cuplu nu se potrivesc.

6. Teoria formarii diadice

Aceasta ultima teorie propune ca pentru ca o relatie sa se dezvolte intr-un mod pozitiv, trebuie parcurse o serie de etape, altfel, mai devreme sau mai tarziu, relatia se va rupe. Aceste etape sau procese sunt:

  • Perceptia asemanarilor
  • relatie de cuplu buna
  • Comunicare fluida prin deschidere reciproca
  • Roluri amabile pentru fiecare separat
  • Roluri afabile in cuplu
  • Cristalizarea diadica: consta in crearea unei identitati ca cuplu si determinarea nivelului de angajament.

Pe acelasi subiect

Populare