Phonophobia: tot ce trebuie sa stii

Din aceeasi categorie

Phonophobia este  frica de sunete . Se mai numeste si ligirofobie si este, in general, asociata cu  zgomote puternice  si bruste precum alarmele, exploziile sau clasicele petarde si rachete care sunt lansate de Craciun si alte festivitati. Apropo de festivitati, artificiile care sunt atat de apreciate de majoritatea, sunt un adevarat chin pentru persoanele care sufera de fonofobie.

Dar zgomotele puternice nu sunt singurii stimuli care declanseaza fonofobia sau ligirofobia, criza de anxietate poate fi atinsa si cu alte tipuri de  sunete mai subtile . Sunetul unui robinet care picura constant, de exemplu, avand televizorul ca sunet de fundal si brusc soseste timpul publicitatii, sau zgomotul unei linguri in cana care amesteca cafeaua sunt suficiente pentru ca o persoana cu fonofobie sa experimenteze cea mai intensa frica.

Diferenta dintre fonofobie si hiperacuza

Hiperacuzia  este o patologie care  are originea  in interiorul cailor auditive si apare ca o reactie la zgomotul prea puternic . Pacientii cu hiperacuza sufera disconfort fizic in fata acestui tip de sunet. Desi originea acestei tulburari este necunoscuta momentan, aceasta patologie nu este legata de  pragurile de auz  si pacientii sai pot suferi sau nu probleme de auz.

Diferenta, atunci, intre fonofobie si hiperacuza, consta in faptul ca  fonofobia face parte din tulburarile fobice  si nu este o boala a auzului.

Simptome

Simptomele fonofobiei sunt subiective, adica depind doar de senzatiile fiecarui pacient. Pe parcursul relatarii subiectului, in momentul interviului, terapeutul isi va da seama  in ce masura tulburarea lui este intensa . Apoi, aplicand testele necesare, se obtine o impresie diagnostica.

Unele dintre cele mai comune simptome ale fonofobiei sunt urmatoarele:

  • Senzatie de antipatie fata de anumite sunete.
  • Manie irationala la anumite sunete.
  • Iritabilitate la sunete specifice .
  • Anxietate.
  • Durere de cap.
  • Stres.
  • tahicardie
  • Transpiratie crescuta, in special la nivelul mainilor.
  • Evitarea locurilor zgomotoase si aglomerate .

De obicei se intampla ca aceste simptome sa persista chiar si dupa ce persoana s-a indepartat de sunetul care provoaca disconfort, deoarece  amintirea zgomotului mentionat ramane in memoria subiectului pentru cateva minute.

Cauze

Pana in prezent, nu exista inca o explicatie sigura cu privire la motivul pentru care unii subiecti prezinta aceasta tulburare. Este legat de hipersensibilitatea in caile auditive, dar complexitatea problemei consta in faptul ca sunetele care provoaca disconfort sunt asociate cu emotii negative.

O experienta negativa pe care persoana a avut-o in trecut (trauma) ar putea genera fonofobie; prin  asocierea unui anumit sunet cu evenimentul traumatic din trecut, apare suferinta . In acest caz, patologia primara ar fi tulburarea de stres post-traumatic, care ar cauza simptomele fonofobiei ca boala de baza (comorbiditate). Cu toate acestea, acesta nu este intotdeauna cazul. Exista cazuri in care fonofobia nu este asociata cu nicio trauma cunoscuta, iar relatia dintre sunet si emotiile negative este irationala.

Diagnostic diferentiat

Exista mai multe tulburari care sunt asociate cu aceasta patologie, despre care este important sa aveti cunostinte pentru a distinge corect cand vine vorba de fiecare dintre ele. Hipercuzia si misofonia  sunt doua tulburari care sunt foarte asemanatoare cu fonofobia. Sa vedem diferentele dintre ele.

In cazurile de hipercuzie, exista un model de frica de zgomote puternice. Persoanele care o prezinta traiesc cu un nivel ridicat de anxietate deoarece  evita constant situatiile in care sunetele pot fi puternice si bruste .

De exemplu, un pacient cu hipercuzie inainte de a porni radioul ar avea grija sa scada volumul la minim, apoi sa-l mareasca treptat si astfel sa evite sa fie expus brusc la zgomot.

Aceasta alterare mentala poate avea cauze organice, cum ar fi, de exemplu, o anumita alterare a structurilor urechii care afecteaza modul in care persoana percepe sunetele. Este important sa excludem aceasta posibilitate prin trimiterea pacientului la un otolaringolog.

In cazul misofoniei, ceea ce se intampla este ca subiectul experimenteaza disconfort cu zgomote care nu sunt neaparat puternice. Ca si in cazul fonofobiei, anxietatea poate proveni dintr-un sunet banal, oricat de tare ar fi acesta.

Diferenta dintre misofonie si fonofobie este intensitatea in care sunetul irita persoana. In cazurile de fonofobie,  pacientul este aproape incapabil sa tolereze sunetul enervant , in timp ce misofonia este mai blanda si individul are un control mai mare asupra sa.

Tulburarile de fonofobie si misofonie nu prezinta la pacienti modificari organice, acestea fiind de origine pur psihologica.

 Tratament

Aceasta tulburare afecteaza calitatea vietii persoanelor care sufera de ea. Desi  nu exista un  tratament unic pentru fonofobie, avem diferite terapii care ajuta pacientii sa faca fata simptomelor lor:

  • Terapie cognitiv-comportamentala : prin sedinte de conversatie, terapeutul va lucra astfel incat pacientul sa inceteze sa mai asocieze sentimentele negative cu sunetul care provoaca disconfort si astfel sa reduca anxietatea.
  • Terapie de expunere de grup : expunerea treptata a sunetelor enervante la diferiti indivizi adunati in aceeasi camera care prezinta simptome de fonofobie pentru a reduce treptat disconfortul.
  • Tehnica de relaxare:  prin relaxare musculara sau exercitii de respiratie pentru a face pacientul sa aiba controlul asupra emotiilor sale.

Pe acelasi subiect

Populare